habar n-am

Tot ceea ce voi scrie nu se leagă,dar se leagă.Viaţa e super ciudată.Uneori vad totul dintr.o alta perspectiva, iar după îmi dau seama ca e nu e asa.Sunt momente în care nu am chef sa continui, vreau sa las totul balta si sa plec, iar uneori, uneori vreau sa rad, sa plang, sa iubesc, sa urlu...
Acum tip, auzi?Nu pot sa spun ce simt acum, adică, frate, sunt dezamagita, mă simt naspa.Mi.e greaţă de prostia unora si sufar.
Aveam încredere în ea si m.a dezamagit din nou, iar el m.a făcut sa plang.Mă doare super rău ca il iubesc, iar el nu simte nimic pentru mine.Mă doare ca m.a dezamagit si...sincer, chiar îmi pare rău pentru el.Îmi pasa, asta e.
Vreau sa rad pană mă doare burta si sa uit de unii.Vreau sa nu fi apărut el în viaţa mea, bine, defapt, dacă nu ar fi fost el, nu as fi petrecut nişte momente frumoase.Pană la urma si el face parte din viaţa mea.
Si ...cuvintele alea chiar au durut!:)

Nu pot.

Ma tot gandesc cum sa.mi exprim sentimentele intr.un mod mai..putin penibil.Insa stiu ca nu ar trebui sa.mi fie rusine de sentimentele mele,asta simt,trebuie sa exprim ceea ce simt.
Ma gandesc cum sa.i spun ca.l iubesc,tot imi imaginez acea zi,dar tot cat as incerca nu pot sa.i spun.Chiar daca pare simplu sa zici 'te iubesc' din inimia,nu e chiar asa.
As vrea sa.i spun ce simt si sa ii vad reactia,dar nu pot.Mi.e frica.
Viata nu mai e asa simpla,cum credeai inainte.Visele ti le construiesti singura,insa trebuie sa lupti sa devina realitate.
Si acum simt fluturii in stomac,am o senzatie super naspa.Sincer,tot ceea ce vreau e sa visez si dupa sa sper,sa tot sper,sa lupt si visele sa devina realitate.
Poate..

El.

El el o persoana simpla,cu defecte,defecte care mă fac sa îl iubesc mai mult.Pur si simplu îţi ador ochii ,parul,chipul,tot.
Cand fumează si cand rupe filtrul ţigărilor,cand fumul ia formele imaginatiei mele,cand uita de tot,iar semintele,cărţile,ţigările si prietenii devin totul.Totul pare asa simplu,frumos,dar nu e.Viaţa nu e chiar asa,defapt,nu e asa deloc.
Sincer,cand eram mica ceea ce iubeam erau papusile,hainele si statul pe afara,iar acum iubesc clipele de fericire,muzica,prietenii si pe el.Înainte totul era frumos,perfect,dar acum nu.Acum trebuie sa lupti pentru ce ai.Nimic nu e gratis.Un zambet poate valora mult dacă e din suflet,o lacrimă semnifica o infinitate de lucruri.
Încerc sa.mi schiţez si sa.mi colorez propria viaţa.Are vreun rost?
Am încercat si nimic.Acum pleci... .Cum o sa fie în continuare?
Îmi simt lacrimile curgand pe obraz,mă stresez crezand ca mai pot face ceva,cu toate ca ceva îmi spune ca nu are niciun rost sa continui.
Stupid..

I.m sorry for this repeated question 'why'.

Am crezut ca va fi simplu,ca vom fi împreuna si gata.Dar nu.Eu te iubesc,iar tu?Eu ce rezolv ca te iubesc?Nimic.Sufar ca proasta si ţie nu îţi pasa.Te iubesc enorm de mult.Îi iubesc defectele,obiceiurile,personalitatea,glumele,totul.

Si chiar il iubesc,fiindcă nu m.am îndrăgostit de fizicul lui,ci de persoana lui.

Sunt o fraiera ca visez in continuare.De ce atatea sperante?

Vreau sa spun ca nu regret nimic de pana acum.Am fost eu si sunt in continuare.

Mie de ce imi pasa?De ce nu te uit?De ce nu sunt fericita?De ce nu pot sa te uit?

Nu stiu daca totul se intampla cu un motiv si daca va veni si timpul cand vom fi impreuna,dar pana cand?

Si de ce nu sunt fericita cand am prietenii si familia alaturi?De ce a trebuit sa ma intristezi?

Urasc sa ma gandesc la tine, imi reapar in minte momentele petrecute cu tine,am fluturi in stomac,am o stare naspa.De ce?

De ce atatea întrebări?

De ce?

Nimic.

Era noapte/.Ea stătea întinsă în pat si asculta muzica care o făcea sa se gandeasca la el,oricum,asta făcea în fiecare zi.Se gandea la el fără niciun rost,ştiind ca nu o sa fie împreuna cu el, adică ea era mult prea diferită pentru el din punctul de vedere al prietenilor lor.

Cea mai naspa chestie era ca tinea prea mult la el .Privirea lui ii ramasese întipărita în minte.Nimic nu o făcea sa.l uite.Nici fumul de ţigără care uneori o facea sa uite de unele chestii nu mai avea rolul lui.

Iar acum?

Acum de ce nu mai exista iluziile?S.au năruit si ele?!...