Am crezut ca va fi simplu,ca vom fi împreuna si gata.Dar nu.Eu te iubesc,iar tu?Eu ce rezolv ca te iubesc?Nimic.Sufar ca proasta si ţie nu îţi pasa.Te iubesc enorm de mult.Îi iubesc defectele,obiceiurile,personalitatea,glumele,totul.
Si chiar il iubesc,fiindcă nu m.am îndrăgostit de fizicul lui,ci de persoana lui.
Sunt o fraiera ca visez in continuare.De ce atatea sperante?
Vreau sa spun ca nu regret nimic de pana acum.Am fost eu si sunt in continuare.
Mie de ce imi pasa?De ce nu te uit?De ce nu sunt fericita?De ce nu pot sa te uit?
Nu stiu daca totul se intampla cu un motiv si daca va veni si timpul cand vom fi impreuna,dar pana cand?
Si de ce nu sunt fericita cand am prietenii si familia alaturi?De ce a trebuit sa ma intristezi?
Urasc sa ma gandesc la tine, imi reapar in minte momentele petrecute cu tine,am fluturi in stomac,am o stare naspa.De ce?
De ce atatea întrebări?
De ce?
