:D

Ok.N-am mai scris de mult timp si chiar imi era dor.In timpul asta s-au intamplat foarte multe, m-am schimbat din multe puncte de vedere.Am reusit sa-mi inving unele temeri, iar acum au devenit doar lucruri banale.
Am descoperit adevaratii prieteni si cei care ziceau mai demult ca ma sustin, defapt erau doar niste infecti care tot ceea ce au stiu a fost sa faca rau si sa darame lucruri ceea ce pentru mine la momentul respectiv insemnau mult.Dar toate astea fac parte din viata, iar viata n-are instructiuni .
Mi-am dat seama cat de departe pot merge unele persoane pentru a face rau altora si cat de implinite sunt .Mi-am dat seama ca un cuvant schimba multe, uneori tot, iar apoi apar regretele, dar.. dar toti iertam , insa nu uitam !
Cate minciuni, cate cuvinte aruncate, cate lacrimi si... toate pentru ce ?! Pentru niste oameni carora prea putin le-a pasat de mine ... insa am gresit si eu ca am fost naiva .
Imi aduc aminte cat de mult iubeam mai demult anumite lucruri, gesturi, persoane , iar acum nu mai inseamna nimic pentru mine si poate ca regret puuutin, defapt motivul pentru care regret este ca imi e dor si ca stiu ca A FOST ! ; dar nu practic nu regret pentru ca trecutul e trecut, prezentul conteaza acum .
Cate persoane au aparut in viata mea .. unele cu un motiv, altele pur si simplu pentru ca intr-adevar vor sa imi fie alaturi.. cate persoane si-au luat avant din ea .. insa nu judec pe nimeni, poate ca si eu la randul meu am facut asta ..
Le multumesc persoanelor care mi-au fost alaturi indiferent de situatie si carora chiar le-a pasat de mine.Stiu ca nu sunt multe, dar nu-mi pasa. Ei au fost alaturi de mine cand vroiam sa las totul in urma, cand linistea era atat de apasatoare.. iar eu nu mai eram eu ..

habar n-am

Tot ceea ce voi scrie nu se leagă,dar se leagă.Viaţa e super ciudată.Uneori vad totul dintr.o alta perspectiva, iar după îmi dau seama ca e nu e asa.Sunt momente în care nu am chef sa continui, vreau sa las totul balta si sa plec, iar uneori, uneori vreau sa rad, sa plang, sa iubesc, sa urlu...
Acum tip, auzi?Nu pot sa spun ce simt acum, adică, frate, sunt dezamagita, mă simt naspa.Mi.e greaţă de prostia unora si sufar.
Aveam încredere în ea si m.a dezamagit din nou, iar el m.a făcut sa plang.Mă doare super rău ca il iubesc, iar el nu simte nimic pentru mine.Mă doare ca m.a dezamagit si...sincer, chiar îmi pare rău pentru el.Îmi pasa, asta e.
Vreau sa rad pană mă doare burta si sa uit de unii.Vreau sa nu fi apărut el în viaţa mea, bine, defapt, dacă nu ar fi fost el, nu as fi petrecut nişte momente frumoase.Pană la urma si el face parte din viaţa mea.
Si ...cuvintele alea chiar au durut!:)

Nu pot.

Ma tot gandesc cum sa.mi exprim sentimentele intr.un mod mai..putin penibil.Insa stiu ca nu ar trebui sa.mi fie rusine de sentimentele mele,asta simt,trebuie sa exprim ceea ce simt.
Ma gandesc cum sa.i spun ca.l iubesc,tot imi imaginez acea zi,dar tot cat as incerca nu pot sa.i spun.Chiar daca pare simplu sa zici 'te iubesc' din inimia,nu e chiar asa.
As vrea sa.i spun ce simt si sa ii vad reactia,dar nu pot.Mi.e frica.
Viata nu mai e asa simpla,cum credeai inainte.Visele ti le construiesti singura,insa trebuie sa lupti sa devina realitate.
Si acum simt fluturii in stomac,am o senzatie super naspa.Sincer,tot ceea ce vreau e sa visez si dupa sa sper,sa tot sper,sa lupt si visele sa devina realitate.
Poate..

El.

El el o persoana simpla,cu defecte,defecte care mă fac sa îl iubesc mai mult.Pur si simplu îţi ador ochii ,parul,chipul,tot.
Cand fumează si cand rupe filtrul ţigărilor,cand fumul ia formele imaginatiei mele,cand uita de tot,iar semintele,cărţile,ţigările si prietenii devin totul.Totul pare asa simplu,frumos,dar nu e.Viaţa nu e chiar asa,defapt,nu e asa deloc.
Sincer,cand eram mica ceea ce iubeam erau papusile,hainele si statul pe afara,iar acum iubesc clipele de fericire,muzica,prietenii si pe el.Înainte totul era frumos,perfect,dar acum nu.Acum trebuie sa lupti pentru ce ai.Nimic nu e gratis.Un zambet poate valora mult dacă e din suflet,o lacrimă semnifica o infinitate de lucruri.
Încerc sa.mi schiţez si sa.mi colorez propria viaţa.Are vreun rost?
Am încercat si nimic.Acum pleci... .Cum o sa fie în continuare?
Îmi simt lacrimile curgand pe obraz,mă stresez crezand ca mai pot face ceva,cu toate ca ceva îmi spune ca nu are niciun rost sa continui.
Stupid..

I.m sorry for this repeated question 'why'.

Am crezut ca va fi simplu,ca vom fi împreuna si gata.Dar nu.Eu te iubesc,iar tu?Eu ce rezolv ca te iubesc?Nimic.Sufar ca proasta si ţie nu îţi pasa.Te iubesc enorm de mult.Îi iubesc defectele,obiceiurile,personalitatea,glumele,totul.

Si chiar il iubesc,fiindcă nu m.am îndrăgostit de fizicul lui,ci de persoana lui.

Sunt o fraiera ca visez in continuare.De ce atatea sperante?

Vreau sa spun ca nu regret nimic de pana acum.Am fost eu si sunt in continuare.

Mie de ce imi pasa?De ce nu te uit?De ce nu sunt fericita?De ce nu pot sa te uit?

Nu stiu daca totul se intampla cu un motiv si daca va veni si timpul cand vom fi impreuna,dar pana cand?

Si de ce nu sunt fericita cand am prietenii si familia alaturi?De ce a trebuit sa ma intristezi?

Urasc sa ma gandesc la tine, imi reapar in minte momentele petrecute cu tine,am fluturi in stomac,am o stare naspa.De ce?

De ce atatea întrebări?

De ce?